Odata, trebuia sa-i respecti pe cei mai în vârsta decât tine. Pur si simplu, fara nicio explicatie. Treptat, oamenii au încetat sa mai faca acest lucru, pastrând, însa, aparentele.
Tineretul din ziua de azi, putin mai revolutionar, a renuntat la aparente. Pur si simplu, a încetat sa se prefaca si respecta numai pe cine considera demn de respectul sau. Asa ca un parinte, un educator în general, are nevoie sa câstige respectul tânarului. Cum? Respectându-l, vorbindu-i de la egal la egal. Asta nu înseamna sa "se coboare" el la nivelul tânarului (in acest caz ar însemna ca tânarul îi este inferior adultului, si ar fi un esec) ci ca adultul sa-l îndrume pe tânar astfel încât acesta sa ajunga la "nivelul" sau si, ulterior, poate sa-l depaseasca. Ce parinte nu ar fi mândru sa-si vada copilul ajuns mai bine decât el?
Tineretul din ziua de azi, putin mai revolutionar, a renuntat la aparente. Pur si simplu, a încetat sa se prefaca si respecta numai pe cine considera demn de respectul sau. Asa ca un parinte, un educator în general, are nevoie sa câstige respectul tânarului. Cum? Respectându-l, vorbindu-i de la egal la egal. Asta nu înseamna sa "se coboare" el la nivelul tânarului (in acest caz ar însemna ca tânarul îi este inferior adultului, si ar fi un esec) ci ca adultul sa-l îndrume pe tânar astfel încât acesta sa ajunga la "nivelul" sau si, ulterior, poate sa-l depaseasca. Ce parinte nu ar fi mândru sa-si vada copilul ajuns mai bine decât el?
Cap comentari:
Publica un comentari a l'entrada
Chiar ma interesează opinia ta.