Vise personale

Cu totii, mici si mari, visam cu ochii deschisi. Ne place, ne face mare placere,sa ne imaginam ce ar daca...Nu indraznim sa vorbim cu nimeni despre visele noastre.Probabil ca vor râde de noi. Daca totusi spunem cuiva (o persoana foarte apropiata),mai mult ca sigur ne va recomanda cu toate caldura sa ne apucam de ceva serios,pentru ca nu se poate trai din vise.
Asa o fi. Dar intreaga civilizatie actuala se bazeaza pe visele unora. Unele au fost bune pentru umanitate, altele nu. "Din greseli invata omul"-se zice.
Va mai amintiti ce visati sa faceti "cand voi fi mare"? Daca au ras de voi si ati renuntat la ele, va rog sa vi le amintiti, sa vedeti daca mai sunt valabile, sa le actualizati si sa va ganditi serios la punerea lor in practica. Numai cand avem un obiectiv, un tel în viata ajungem sa simtim ca traim, viata noastrea capata un sens. Ne auto responsabilizam. Si facem in asa fel sa avem timp pentru noi, pentru visele noastre.
Tocmai de aceea, va rog, sa nu râdeti niciodata de visele celorlalti. Mai ales de visele celor dragi, ale copiilor. Pentru ca doare. Enorm. Ajutatii sa le indeplineasca sau, macar sa incerce. Indiferent daca vor reusi sau nu, fiti alaturi de ei. Acest lucru va poate apropia foarte mult. Si, la drept vorbind, rezultatul conteaza mai putin. Important e sa incerci.