Iubirea neconditionata

Ca ar fi daca parintii si-ar educa copii oferindu-le in permanenta atentia necesara, incurajandu-i, sprijinindu-i in tot ceea ce fac? Daca ar fi alaturi de ei si in cazul unui esec, oferindu-le intotdeauna o incurajare, o imbratisare, un sarut, un "te iubesc", la orice ora din zi si din noapte? Ce-ar fi daca ar face toate aceste lucruri indiferent de modul de comportare al tanarului? Daca ar renunta la orgoliul lor de atotstiutori si i-ar lasa pe copii lor sa faca greseli, pentru ca numai din greseli putem invata ceva.
Cred ca in acest mod, copii vor incepe sa aiba incredere in parintii lor. Simtindu-i aproape, se vor apropia de ei. Incet, incet simtind iubirea neconditionata a parintilor, vor raspunde cu iubire, pentru ca ei isi imita parintii intotdeauna. Nu ceea ce spun, ci ceea ce fac.
Probabil in acest mod vom avea copii mult mai putin stresati, sanatosi, iubitori, respectuosi, veseli, echilibrati. Acesti copii nu vor avea nevoie sa fuga de realitate si iasa in evidenta consumand droguri, bauturi, tigari. Vor sti ca au totala libertate din partea parintilor. Dar se vor autoresponsabiliza si nu-si vor mai dori cu disperare sa plece din casa parinteasca.
Ar fi bine pentru parinti sa invete sa-si respecte copii. De ce? Pentru ca la batranete se vor inversa rolurile. Si atunci vor culege ce au semanat. Cearta, critica, invidie, abandon sau iubire neconditionata. Si nu-i deloc placuta batranetea in singuratate.