Universul interior

Tot ceea ce vedem, auzim, simtim, gandim se depoziteaza in memorie. Acest amalgam de imagini, informatii, invataturi, vise cu ochii deschisi, sentimente, ganduri, discutii, intamplari, frici, autoinvinovatiri, acuzatii, regrete formeaza universul nostru interior. Aici e locul unde ne retragem, in singuratate pentru a analiza un eveniment, pentru a lua o decizie, pentru a visa.
Cum educatia noastra se bazeaza mai mult pe nu: nu face asa, nu e frumos, nu spune nimanui, nu plange, nu tipa, avem multe frici si universul nostru interior este un loc sumbru, din care incercam sa fugim. Cautam prieteni, iubire, televizor, calculator, bautura, droguri, acte antisociale, succes- profesional, politic, sexual, ne inrolam in diferite organizatii pro sau contra. De fapt ne imbatam cu apa rece, deoarece nu putem avea un succes " in afara " atata timp cat nu suntem stapanii " universului interior".
Numai cand suntem stapani pe noi insine, cand ne descoperim calitatile si defectele, fricile, suferintele emotionale, esecurile de tot felul si suntem capabili sa le scoatem la lumina, sa ne acceptam asa cum suntem, sa multumim tuturor celor ce ne-au ajutat sa avem aceste experiente, aceste trairi (placute sau nu) , sa ne binecuvantam pe noi insine si pe toti ceilalti cu care ne-am intersectat de-a lungul vietii, numai atunci vom avea cu adevarat succes in " lumea exterioara " .
Vom putea sa ne privim pe noi insine, copilul de trei ani ce suferea din cine stie ce motiv si a decis ca niciodata nu va mai face nu stiu ce " greseala " , sa ne imbratisam pana cand vom simti nevoia sa plangem cu acel copil speriat, pe care nu-l iubeste nimeni si sa ne permitem ca pe viitor sa repetam acea " greseala " fara sa ne simtim vinovati.
Atunci s-ar putea sa intelegem ca lumea in care traim, este locul unde prind viata conflictele din interiorul nostru, ca viata ne ofera ocazia sa ne vedem mai bine pe noi insine, prin intermediul celorlalti, pentru ca ei, toti, nu sunt decat niste actori pe scena vieti noastre iar noi insine, actorul principal. Depinde numai de noi caruia dintre ei ii acordam o oarecare importanta. Avem nevoie de iubire, atunci ne vor marca viata acele persoane care ne-au oferit sau nu iubire sau care, in inchipuirea noastra, ne-ar fi putut-o oferi. Suntem dornici de succes, vom pastra in minte, persoanele care ne-au ajutat sau nu, prietenii sau dusmanii.
Ajungem astfel sa vedem reflectari ale conflictelor interioare la absolut toate nivelurile sociale. Si deci, incetam sa ii mai criticam, pentru ca ii intelegem. Si de asemenea,incetam sa ii mai acuzam pe cei ce ne-au facut sa suferim ,pentru ca,de fapt suferinta ne-am creeat-o noi insine.