Cu toții căutăm iubirea. O căutăm cu disperare. Aşteptăm sa ne iasă în cale acea persoana care sa ne iubească, sa ne facă fericiţi. Uneori pentru unii apare "prinţul mult dorit". Sau "prinţesa". După ceva timp descoperă ca toate calităţile iniţiale sunt umbrite de defecte. Si astfel, încep problemele. Unii continua sa convietuiasca fiind convinsi ca nu au noroc în viaţa, iar alţii întrerup aceasta legatură si caută mai departe.
Haideţi sa privim în alt mod. Suntem obişnuiţi sa privim în afara noastră. Sa căutăm iubire, acceptare, fericire acolo. Aşteptăm sa facă ceilalţi acest lucru. Dar ce s-ar întîmpla dacă am încerca să-l facem noi? Ce-ar fi dacă în fiecare dimineața am privi în oglindă si am spune:"Iubesc și respect acest corp, aceasta minte"? Asa "imperfecte" cum sunt ele ne-au ajutat sa ajungem în acest punct al existenței noastre. Si dacă noi înșine nu le acceptăm asa cum sunt atunci, cu siguranţă nu vor face acest lucru nici ceilalți. Pentru ca iubirea trebuie sa pornească din interior.
Eu am adoptat ca principiu de viaţa porunca: "Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuţi". Acest "ca pe tine însuţi" este foarte important. Cred ca este nevoie sa ne privim cu iubire pe noi înşine, pentru a-i putea iubi pe ceilalţi. Ştiu, unii vor spune ca asta înseamnă egoism.
Pentru a fi pe placul celorlalti, am adoptat diferite măşti. Prin acest exerciţiu simplu, putem renunţa la câteva dintre ele. Am considerat a suntem fragili si trebuie sa ne protejăm. Oare chiar este adevărat? Numai practicând putem afla răspunsul.
Cap comentari:
Publica un comentari a l'entrada
Chiar ma interesează opinia ta.